17.02.2016: Dialog pentru România. Primăvara politică a societății civile – Discurs Bogdan Ivănel

card-bogdan-ivanel

Doamnelor și domnilor,

Numele meu este Bogdan Ivănel, membru fondator Inițiativa România și cercetător SciencesPo Paris. Voi fi moderatorul întâlnirii din această seară. Trebuie să vă spun că e prima oară când mă aflu într-un asemenea rol. Sunt mai obișnuit cu munca de teren în zone de conflict sau cu biblioteca. Publicul meu este de obicei o sală cu studenți și nu persoane atât de importante ca dumneavoastră. Dar asta e, ne obișnuim și cu roluri noi în acest proces de implicare civică.

Salut prezența reprezentanților statului și ai ambasadelor, a diverșilor reprezentanți ai societății civile și ai mediului de afaceri. Încercarea noastră a fost să strângem un public cât mai variat și reprezentativ pentru societatea românească. Nu îmi amintesc vreun alt eveniment care să fi strâns într-o singură sală și să aducă în dialog reprezentanți atât de diverși ai societății.

Evenimentul se numește „Primăvara politică a societății civile” și, când l-am numit așa, nu speram să vină primăvara atât de devreme, dar poate că este un semn de bun augur. Primăvara ne vorbește despre reînnoire, iar noi simțim că ne aflăm azi într-un punct de inflexiune pentru societatea noastră.

Dar care este tabloul cu care ne confruntăm? Avem două realități absolut paralele. Avem pe de o parte o energie socială puternică. Avem o populație care devine tot mai conștientă de problemele sistemice cu care se confruntă. Societatea civilă și mediul privat au devenit foarte dinamice. Avem de asemenea astăzi resurse umane fără precedent și în țară, și printre milioanele de români din diaspora. Mă bucur în fiecare zi să întâlnesc oameni activi, articulați și cu dorință de implicare socială și aici, și în diaspora. Aceasta este realitatea multora dintre noi de aici din sală. Pe de altă parte, avem și o altă realitate de care suntem dureros de conștienți. Un stat cu instituții ineficiente, parazitate de corupție, incompetență și birocrație; un stat care acționează de prea multe ori ca piedică. Între cele două lumi, între cele două realități, există o mare prăpastie. Suntem aici să vedem ce poduri putem construi peste această prăpastie pentru ca cele două realități să se suprapună cândva. Nu suntem astăzi aici să facem un simplu transfer de imagine între societatea civilă și politic.

Cum reușim să canalizam această energie socială pentru reformarea statului?

Cum reușim să folosim talentul și competențele fiecăruia dintre noi pentru a ne dezvolta ca societate?

Cum poate deveni statul potențator în loc de piedică?

Provocarea din seara aceasta este, în definitiv: cum reușim să punem cu adevărat statul și politicienii în serviciul public, în serviciul fiecăruia dintre noi?

Share This: